Bilanțul a zece ani de predare – lecții din spatele catedrei

Poate un profesor primi la rândul său lecții în spatele catedrei? Mi-am petrecut primul deceniu din carieră în centre private de limba engleză, fiind pasionată de evoluția fiecărui cursant în parte și de eficientizarea procesului de predare-învățare.

Am perceput întotdeauna predarea ca pe un act ce întregește, motivează, oferind copiilor adevărate modele pentru viitor. Acestea sunt cele mai importante lecții învățate de-a lungul celor zece ani de predare.

Lecții din spatele catedrei: Elevul este cea mai importantă persoană din clasă

Metodele clasice de predare plasează profesorul în centrul atenției pe (aproape) întreaga durată a orei.

Strategiile moderne se bazeaza pe implicarea elevilor cât mai activ pentru a învăța și reține informații pe termen lung.

Așadar, anumiți timpi pe care profesorul îi petrece explicând sau prezentând informații (teacher talking time) pot fi regândiți, astfel încât cursanții să îi ocupe cu activități centrate pe ei înșiși.

Spre exemplu, în cazul unei lecții de gramatică, copiii pot lucra în perechi și potrivi diverse propoziții cu regulile corespunzătoare sau reprezentările vizuale (axa timpului).

Rolul profesorului – învățarea prin descoperire

În continuarea ideii prezentate mai sus, aș dori să adaug și faptul că rolul profesorului ar trebui reevaluat în mod constant.

Odată cu întreprinderea la clasă a activităților centrate pe cursant, profesorul devine un ghid. Un mijlocitor, un partener de discuție, nu o instanță ce monopolizează întreaga durată a cursului.

Învățarea prin descoperire poate fi abordată începând cu cele mai fragede vârste. Aceasta poate continua până la cursuri de engleză avansată și/sau cursuri pentru adulți.

Ea activează cunoștințele preexistente și oferă profesorului o idee despre bazele sau lacunele pe care le dețin cursanții. Însă predarea noțiunilor noi sau complexe se face cu ajutorul cursanților.

Aceștia învață:

• să colaboreze;
• să sorteze diverse informații și reguli;
• să răspundă întrebărilor ajutătoare formulate de către profesor.

Abia la final, profesorul va sintetiza și consolida informațiile. Va construi în jurul răspunsurilor pe care le oferă cursanții și va explica excepțiile acolo unde este necesar.

Lecții din spatele catedrei: Dezvoltarea gândirii critice este esențială pentru progres

Învățarea în stil clasic, prin memorare, poate avea avantajele ei în cazul unor anumite structuri fixe de limbă (expresii, verbe neregulate). Însă activitățile ce presupun dezvoltarea gândirii critice extind procesul de cunoaștere și facilitează retenția informației pe termen mai lung.

Așadar, cursanții pot utiliza construcții de gramatică și vocabular mai simple sau mai complexe, în funcție de nivel. Acestea sunt utile pentru a gestiona sarcini de lucru de tip problemă-soluție, dezbateri, scriere creativă, sinteză, analiză.

Spre exemplu, în cazul unui curs desfășurat la clasele primare, copiii pot redacta o bandă desenată în care să prezinte soluția unei probleme: Santa has lost all his letters. What should he do?

Mai mult, cursanții de liceu sau adulții pot investiga și sintetiza într-o prezentare către întreaga clasă diverse fenomene/probleme asociate cu mediul înconjurător.

La final, vor analiza sau ordona fiecare idee în parte în funcție de severitate. Vor justifica alegerea clasamentului cu argumente pertinente. În acest mod se utilizează limba engleză pentru un scop mult mai complex decât a reproduce informații învățate anterior.

De asemenea, se pot organiza dezbateri pe anumite teme:

• impactul inteligenței artificiale asupra tinerilor;
• importanța lecturii sau a sportului în viața de zi cu zi etc.

Așadar, este necesar ca profesorul să creeze numeroase ocazii pentru cursanții săi, astfel încât aceștia să producă limbaj cât mai mult și să-și perfecționeze gradul de fluență.

Lecții din spatele catedrei: Balanța dintre digitalizare și învățare clasică, o provocare constantă

În anii care au urmat pandemiei, digitalizarea s-a petrecut cu o viteză nemaîntâlnită anterior. Deși digitalizarea totală ar aduce cu sine mai multe dezavantaje decât avantaje, îmbinarea acesteia cu metodele clasice de predare captează atenția cursanților. Aceasta îi poate ajuta să asocieze mai bine anumite concepte cu imagini, culori etc.

Copiii adoră jocurile, activitățile interactive, vizionarea de povești și documentare. Studiile demonstrează că o mare parte dintre oameni (65%) rețin mai multă informație pe cale vizuală. Cu toate acestea, scrisul de mână îmbunătățește și stimulează activitatea mintală, accesând regiuni ale creierului pe care lucrul pe calculator nu o poate face.

Totuși, echilibrarea acestei balanțe are și alte beneficii de ordin practic. Spre exemplu, există atât examene de limba engleză în format paper-based, cât și computer-based. În funcție de obiective, de nivelul de limbă sau tipul de diplomă ce trebuie să fie obținută în cadrul unei instituții de învățământ/corporații, este foarte posibil ca un candidat să fie nevoit să stăpânească ambele formate de-a lungul vieții.

Importanța componentei emoționale și legătura profesor-cursant-părinte

Nu în ultimul rând, predarea fără emoție și implicare nu va capta poate niciodată atenția la fel de mult. În căutarea ritmului perfect al activităților relevante, a dorinței de a parcurge cât mai rapid noțiunile din programă, actul predării se poate afla în pericolul de a deveni mecanic sau, pe alocuri, previzibil.

Desigur că și rutina este importantă la clasă. Dar pentru a stârni interesul, pot ajuta activități precum:

• jucarea unui joc preferat,
• parcurgerea unei activități pe care toți cursanții o adoră, drept recompensă.

Indiferent de vârstă, cursanții își doresc să se simtă surprinși, apreciați și provocați intelectual.

Este posibil ca, într-o lecție în care au predominat emoțiile pozitive, atmosfera încurajatoare, înțelegerea etc., experiența să rămână în memoria cursanților. Mai pregnant, poate, decât un curs perfect din punct de vedere al metodologiei, dar static pentru audiență.

Mai mult, profesorul ar trebui să încerce să-și cunoască foarte bine fiecare elev în parte, întrucât temperamentul, preferințele și gradul de motivație al fiecăruia sunt diferite.

În discuțiile cu părinții încerc să mă asigur întotdeauna că aceștia vor avea un aliat în mine, chiar și atunci când progresul vine mai greu sau există blocaje, stări de inerție, descurajare. Susțin ideea că ar trebui să existe comunicare.re in toate cele trei sensuri: profesor- elev, elev-parinte, parinte-profesor.

Lecții din spatele catedrei: Tren către aceeași destinație

În încheiere, doresc să reiterez faptul ca, deși profesorul este motorul în procesul de predare-învățare, cursanții săi joacă un rol cel puțin la fel de important.

Fiecare lecție este asemănătoare unui tren în care toți pasagerii își doresc să ajungă la aceeași destinație. Mulțumită activităților întreprinse și dinamicii profesor-elev(i) călătoria poate fi una memorabilă, de autocunoaștere în ambele sensuri.

Autor: Andreea Anghel – Teacher & Mentor EdVenture School